E-MediaOne

Archive for the ‘Filme’ Category

Insemnari de Luminiţa Cazacu, regizoarea filmului de desen animat ” CONDITIA PENELOPEI”
„Unul dintre primele filme pe care le-am realizat la studioul ANIMAFILM, a fost un film comanda. O reclama pentru instrumente muzicale cu corzi. Acesta a fost filmul pentru care am conceput prima data personajele Ulise si Penelopa: Ulise pe corabia sa, plin de dragoste si dor, se grabea catre casa cu gandul la Penelopa. Zeci de inimioare zburataceau in jurul lui exprimand iubirea pentru Penelopa.
Deodata, pe intinsul apelor se aude o muzica minunata. Din mare rasar 4 frumoase sirene cantand la tot atatea instrumente cu corzi. Ulise este socat , dar placut impresionat, iar inimioarele de iubire pentru Penelopa se transforma brusc…in balonase de sapun. Hotarat el arunca ancora si corabia se opreste. Ulise se aruca in valuri fermecat de frumoasele instrumentiste…
Filmul a fost vizionat de conducerea studioului si de consiliul artistic, starnind hohote de ras. Au fost apreciate personajele din punct de vedere grafic si concluzia a fost sa continui cu un film artistic pe aceiasi tema si cu aceiasi eroi. Ceea ce s-a si intamplat. Si iata „CONDITIA PENELOPEI.” Regizor Luminita Cazacu

Reputata regizoare romanca Elisabeta Bostan, revine in forta, in atentia publicului iubitor de film cu o colectie de DVD-uri care contine o suita de 7 filme, creatii ce i-au adus de-alungul anilor, in tara si in strainatate, zeci de premii. Apreciata in anii 1960-1980 ca fiind una dintre cele mai titrate regizoare din lume, dna. Bostan s-a remarcat prin creatiile sale dedicate filmului pentru copii si tineret, introspectii amuzante in lumea mirifica a basmului, a fabulei, a povestilor cu morala.
• VERONICA
• AMINTIRI DIN COPILĂRIE
• MAMA
• SALTIMBANCII
• CAMPIOANA
• TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE
• ZÂMBET DE SOARE
Anul trecut, Academia Romana i-a acordat premiul ”Aristizza Romanescu” pentru creatia sa artistica si pentru activitatea didactica
”Exista un miracol ! Harul pe care ti-l da Dumnezeu de a fi iubit in copilarie, iti da
forta creatiei artistice la maturitate”- nota regizoarea.
”Pentru regizoarea El.Bostan, feeria ţine de revărsarea egală de lumină sollară şi lumină morală”- scrie Laurenţiu Marian.

7 filme, 7 fantezii muzicale, 7 pledoarii pentru umanitate, libertate, adevar si frumos ! 7 pelicule digitalizate, reetalonate pe sunet si imagine, intr-o prezentare grafica de exceptie, rafinata, eleganta si atragatoare. Un cadou de pret, o bucurie pentru cinefili de toate varstele !

La fiecare premiera, cronicarii de film au marcat creatiile Elisabetei Bostan cu cele mai magulitoare aprecieri.
” Regizorul care creează un basm se poate socoti un om fericit, cine creează un basm participă direct la frumuseţea şi aroma lumii. Este greu de presupus că viaţa poate o veşnică sărbătoare. Dar nevoia omului de sărbătoare nu poate fi pusă la îndoială”-spunea la premiera ”Veronicai, rafinatul scriitor Teodor Mazilu
”Pentru regizoarea Elisabeta Bostan, feeria ţine de revărsarea egală de lumină sollară şi lumină morală Pentru regizoarea Elisabeta Bostan, feeria ţine de revărsarea egală de lumină solară şi lumină morală”, scria Laurenţiu Marian.
”Poate cronicarul are multe de spus despre filmele Elisabeta Bostan, dar se retrage, discret, în faţa ultimei replica, care aparţine copiilor din sala cinematografului:”mamă când mai venim odată?”- Călin Căliman

Eleganta colectie de filme semnate ELISABETA BOSTAN se gaseste in magazinele de specialitate, online accesand site-ul www.filmede colectie.ro
sau la tel.021-317.45.91.

Un nou produs pe piaţa audio-video românească de filme:
DVD-ul ASTA SEARǍ DANSǍM ÎN FAMILIE

E-MEDIA în colaborare cu NERV film continuǎ seria lansǎrilor, din cadrul ediţiei de lux dedicatǎ comediilor lui Geo Saizescu. O serie editată special pentru colecţionarii cinefili.
Este vorba acum de filmul ”Astǎ searǎ dansǎm în familie”, considerat de criticǎ şi de public ca fiind „una dintre cele mai reuşite comedii ale cinematografiei românesti”; o radiografie de moravuri, valabilǎ oriunde şi oricând, realizatǎ într-o cheie satirico-umoristică de o virulenţă impresionantă, subliniatǎ cu secvenţe de un comic irezistibil.

Lansarea DV-ului va fi precedatǎ de UN EVENIMENT CINEMATOGRAFIC : acest film românesc, realizat în anul 1972, acum reetalonat şi remasterizat digital de E-MEDIA şi NERV film, va fi proiectat în formula HD cu sunet surround (5.1 ), numai în week-end-uri.
Evenimentul va debuta Sâmbǎtǎ 10 aprilie a.c., orele 13.30 la HOLLYWOOD MUTIPLEX, BUCURESTI MALL
– primul cinematograf în format multiplex din Bucureşti / Calea Vitan 55 – 59.

Filmul este o comedie cu escroci sentimentali profesionişti, cu miliţieni şi cu doamne naive şi « sentimentale » de toate vârstele. Eroii principali sunt doi fanţi cu pretenţii de « Don Juan » : Temistocle T.Temistocle (Dem. Rǎdulescu) şi Alecu A.Alecu (Sebastian Papaiani). În aparenţǎ persoane respectabile, « logodnicii de profesie » colindǎ prin ţarǎ într-o campanie de cucerire a femeilor dornice « sǎ-şi punǎ o verighetǎ pe deget. Pe acordurile unui irezistibil « Tangou de logodnǎ » (compozitor Temistocle Popa) şi în schimbul promisiunilor de cǎsǎtorie, infractorii carismatici reuşesc sǎ obţinǎ importante sume de bani şi bunuri materiale. În plasa celor doi cuceritori de « inimi gingaşe » cad victime doamne şi domnişoare din cele mai variate cercuri sociale. În final, delicvenţii vor ajunge dupǎ gratii, iar reprezentantele sexului frumos vor primi o lecţie de viaţǎ…s-o ţinǎ minte ! DVD-ul cuprinde si un interviu acordat de Geo Saizescu, pe vechiul sǎu « platou de filmare », o stradǎ din cartierul Cotroceni.
« Escroci patentaţi, Temistocle şi Alecu schimbau costumaţii diferite, peruci,mustaţi false. Erau când frumoşi, când talentaţi,când bogaţi, când sǎraci, când învǎţaţi, când tonţi…Oameni cu 1000 de feţe ! Cu tupeu, elaboraserǎ chiar o teorie proprie asupra muncii, libertǎţii şi fericirii, dând lecţii bieţilor fraieri. Vânau slǎbiciunea femeilor, aveau vorba unduitoare ameţind minţile naive şi inimile « doritoare de iubire » – Geo Saizescu

In curând, “ASTǍ SEARǍ DANSǍM ÎN FAMILIE » va fi disponibil pe DVD in magazinele de specialitate.

Filmul DOI VECINI este o comedie de moravuri realizată după schiţa lui Tudor Arghezi, „singura operă cinematografică a maestrului Arghezi”. Geo Saizescu
TUDOR ARGHEZI (21 mai 1880 – 14 iulie 1967)
Face parte din galeria celor mai importanţi scriitori care au marcat literatura română şi universală din prima jumăte a secolului XX. Talentul, personalitatea sa non-conformistă, excelenţa staturii sale literare, polivalenţa sa creatoare (poet, prozator, publicist, cronicar, pamfletar, dramaturg, traducător) au pus o amprentă unică pe literatura şi publicistica românească. A avut o contribuţie deosebită la dezvoltarea literaturii pentru copii. În 1943, a luat atitudine împotriva ocupaţiei germane şi a fost încarcerat în Lagărul de la Tg.Jiu. După război, prolecultiştii îl exclud din viaţa literară românească. Este repus în drepturi în 1954. În 1960, este serbat de Academia Română. Primeşte valoroase distincţii şi premii academice naţionale şi internaţionale. Laureat al „Premiului Herder – 1965”.
Ioana Bogdan

Filmul „Doi vecini” a însemnat pentru mine un prag de viaţă şi de carieră, a însemnat debutul meu în cinematografie. Eram actriţă la Teatrul Naţional încă din 1945 şi jucam în trupa de aur a maestrului Sică Alexandrescu, alături de uriaşii teatrului românesc: Giugaru, Birlic, Beligan şi atâţia alţii… Într-o zi a anului 1958 a venit la mine un tânăr regizor, inteligent, frenetic şi plin de haz, care mi-a propus să joc în primul său film, un scurt metraj, după o schiţă de Tudor Arghezi. Avea binecuvântarea marelui scriitor, lucru cu care nu se puteau mândri mulţi în vremea aceea, ştiindu-se cât de parcimonios era patriarhul literelor romaneşti. Mi se părea că povestea lui Arghezi are ceva caragealian în esenţa ei. Regizorul făcuse o distribuţie admirabilă. Aveam bucuria să fiu partenera lui Ion Lucian, nevasta lui, „madame locotenent I.G.Petrescu” – o cuconiţă cochetă, mediocră, cu pretenţii aristocratice. Aveam experienţă teatrală, jucasem mult pe scândura scenei, dar… acum… filmul, camera de luat vederi erau cu totul altceva! Cum s-ar zice astăzi, era o provocare! Am înţeles rapid care sunt diferenţele filmului faţă de scenă. Mi s-a părut extraordinar că în faţa obiectivului, „prim-planul” îmi dădea posibilitatea de a lucra mult mai expresiv trăirile personajului meu. Prin intermediul lui, simţeam că sunt, paradoxal, mult mai aproape de public şi de pretenţiile sale. Mi s-a părut că trăiesc un vis frumos pe platou, şi, sincer vorbind, m-am simţit foarte sigură pe mine… alături de o asemenea echipă! Mi s-a părut uşor „să fac film”. M-am înţeles de minune cu viziunea regizorală a lui Geo, olteanul talentat şi plin de spirit comic, atât pe platou cât şi în viaţă. Eu zic că, întotdeauna la film, totul depinde de regizor! El trebuie să aibe filmul în cap, înainte de a intra cu actorii pe platou. Şi Geo ştia ce vrea! Pe urmă, un mare merit al lui a fost felul în care şi-a alcatuit distribuţia, alături de patru veterani ai scenei aducând câţiva tineri actori, unii colegi de-ai lui, care au confirmat strălucit în anii următori. Filmam afară, vremea era minunată… Casa, personajele, cartierul, decorul din platou, moda vestimentară, strada, vânzătorul ambulant… toate îmi aminteau de anii copilăriei mele, filmul reuşind să fie o oglindă fidelă a acelor vremuri cu moravurile lor bucureştene. „Inamicii” noştri din film, erau interpretaţi de doi mari actori ai scenei româneşti: uriaşul comic Birlic şi inegalabila Nineta Gusti. Cele patru personaje principale, identice în superficialitatea şi ifosele lor, trebuia a fi totuşi individualizate. Miki Lucian, cu care m-am înţeles de minune, era ca un păun de carton. Părea născut cu chipiu şi sabie la şold. Ninetei nu-i puteam rezista, avea atâtea găselniţe comice în creionarea „doamnei avocat Theodorescu-Fălciu”, un personaj poate mai cazanier decât al meu. În rest, identic. Ca şi la teatru, muream de râs la repetiţiile pentru filmare. Birlic era adorabil, imprevizibil, inventiv, un cavaler curtenitor incurabil, un profesionist alături de care nu puteai să nu străluceşti. Minunaţi – tinerii Mitică Furdui, Aurel Cioranu şi Mitzura Arghezi. Mulţumesc lui Dumnezeu! A fost un moment fast pentru cariera mea cinemataografică, mi-a adus multe satisfacţii. Şi acum, după jumătate de secol de la premieră, revăd pelicula cu aceiaşi bucurie şi râd făcând o reverenţă în faţa publicului care ne-a dat măsura succesului şi în faţa tuturor acelora care au participat la realizarea acelei mici bijuterii cinematografice, demnă, cred eu, de orice arhivă a comediei! Carmen Stănescu

Amintiri consemnate de Ioana Bogdan, iunie 2009

„Ştiţi ce înseamnă prietenia?… Să fii frate şi soră, două suflete ce se ating fără să se confunde, două degete ale aceleiaşi mâini” – Victor Hugo.
COCOŞATUL ( Le bossu) – Filmul de capǎ şi spadǎ, pe care vi-l oferim acum pe suport DVD, a fost realizat în anul 1997 si a avut o excelenta primire din partea publicului. Este vorba de un remake dupǎ legendara versiune din 1960 a ecranizǎrii romanului omonim, scris de Paul Feval, scriitor celebru în epocǎ pentru romanele sale cu subiect istoric, aventuri, capǎ şi spadǎ (Misterele Londrei, Lupul alb, Manuşa de otel, Cavalerii tezaurului, etc.). La „prima ediţie”, filmul a devenit celebru, încǎ de la lansare, pentru romantismul povestirii lui Feval, pentru bravura cavalerismului francez, pentru tensinea aventurilor, pentru infruntarea dintre bine şi rǎu, pentru sentimetele de devotament şi loialitate, pentru sentimentele de iubire curata ale eroilor, dar mai ales pentru performanţele actorilor care figurau pe generic. In distribţie: mari vedete ale timpului: celebrul Jean Marais spadasin de performanţǎ, în rolul Cavalerului Lagardere, marele comic Bourvile (Passpoil), Sabine Sesselmann ( Aurore), Paulette Dubost ( Dame Marthe), Hubert Noel (Philippe de Nevers)…
„COCOSATUL”- Editia din 1997 este consideratǎ mai sofisticatǎ decât antecedentǎ, fiind încununtǎ cu premii prestigioase
• Scenariul după opera lui Paul Feval: Philippe de Broca, Jean Cosmos, Jérôme Tonnerre • In distribuţie: Daniel Auteuil ( Lagardere), Marie Gillain (Aurore), Philippe Noiret. Fabrice Luchini, Vincent Perez,Yann Collette, Jean-François Stévenin, Didier Pain, Charlie Nelson, Claire Nebout, Philippe Noiret. • Co-producţie: Franţa-Italia-Germania • Producători: Alicéleo, TF1 Films Production, D.A. Films Prima, Cecchi Gori Group, Tiger Cin-ca, Gemini Filmproduktion • Producător: Patrick Godeau • Dialoguri: Jean Cosmos • Muzica: Philippe Sarde • Imaginea: Jean-François Robin Decoruri: Bernard Vézat • Costume: Christian Gasc • Montaj: Henri Lanoë • Sunet: Henri Morelle • Regia: Philippe de Broca Durata totală: 127 min • DVD/PAL • Color • Regiunea: 2 • Format 16:9 • Sunet: 5.1 • Subtitrat în limba română • Disc protejat la copiere
Editat în format DVD: E-MEDIA sub licenţă TF1, 2009
PREMII
- Premiile BAFTA, 1999, Nominalizat pentru cel mai bun film străin: Patrick Godeau, Philippe de Broca Cabourg Romantic Film Festival, 1989, Premiul pentru Cel mai bun actor-Vincent Perez
- Premiile César, 1998:
• Premiul César pentru cele mai bune costume- Christian Gasc
• Nominalizari :- Cel mai bun actor- Daniel Auteuil
– Cea mai bună actriţă- Marie Gillain
– Cea mai bună imagine- Jean-François Robin
– Cel mai bun montaj – Henri Lanoë
– Cel mai bun film – Philippe de Broca
– Cea mai bună muzică de film – Philippe Sarde
– Cele mai bune decoruri – Bernard Vézat
– Cel ami bun actor in rol secundar – Vincent Perez
SINOPSIS Henri de Legardere, un cavaler francez chipeş, om de onoare impecabilǎ, încearcǎ sǎ ajute un nobil care este atacat mişeleşte de prinţul Gonzague. Din pǎcate, nu reuşeşte sǎ îl salveze pe ducele de Nevers, dar îi promite acestuia, în momemtul morţii, sǎ aibǎ grijǎ de fiica sa, micuta Aurore.Fidel promisiunii facute, cavalerul o creşte cu dragoste pǎrintescǎ pe copilǎ. Deghizat într-un cocoşat sǎrman şi neajutorat, porneşte pe urmele lui Gonzague. Bravul cavaler va avea nevoie de 16 ani pentru a-si rǎzbuna prietenul, fǎcând ca morala sǎ triumfe. In acest timp, Aurore, fetiţa orfanǎ aflatǎ în grija sa, se transformǎ într-o tânǎra femeie frumoasǎ, blânda, încântǎtoare. Ea devine moştenitoarea nobilului sǎu pǎrinte, ducele de Nevers. Printul Gonzague o urmareste cu aceiasi ura cu care i-a ucis tatǎl cu ani în urmǎ şi plǎnuieşte sǎ-i fure averea moştenitǎ legal. Dar Henri de Lagardere este din nou gata de luptǎ, fǎcând tot ce-i stǎ în puteri pentru a-şi proteja pupila, pentru a-i asigura rangul nobiliar şi averea. Salvând onoarea stǎpânului, descoperǎ iubirea cea mai purǎ şi mai devotatǎ.
X X X
Adeseori filmul „COCOSATUL” inspirat din romanul lui Paul Feval a fost confundat, cu filmul „COCOSATUL” sau „COCOŞATUL de la NOTRE DAME, film ”inspirat din nuvela romanticǎ a lui Victor Hugo, care a avut parte de mai multe ecranizǎri.
În 1957, Publicul din toatǎ lumea lua cu asalt sǎlile de cinematograf pentru a vedea COCOŞATUL ( Le bossu) o super- productie franco-americano-italianǎ în regia celebrului Jean Delannoy. Filmul, campion al „box-office-ului cinematografic din anii ’50, avea ca protagonisti: pe frumoasa actrita Gina Lolobrigida în rolul Esmeraldei şi pe Anhtony Quinn în rolul blândului şi nefericitului Quasimodo. O impresie profunda a lasat atunci filmul in ceea ce priveste intrepretarea nuanţatǎ a lui Quinn, bǎrbatul cuceritor – chircit monstruos în pielea şi destinul clopotarului handicapat al Catedralei pariziene Notre Dame. In nuvelaromantica a lui Hugo, avem de-aface cu alta poveste, tot romanticǎ, alte personaje, alte idei, ceva mai profunde. Drama se petrecea pe fundalul secolului XV si in timpul domniei Regelui Ludovic al XI-lea, care supusese tara bisericii si Inchizitiei. „O carte genialǎ …Quasimodo este personificarea poporului francez al tristului Ev mediu, deprimat şi dispreţuit, surd şi diform, dar care se trezeşte din aceasta conditie şi se impotriveşte împilǎrii si nedreptǎţilor” – spunea Dostoevski despre nuvela lui Hugo. In jurul celebrei catedrale pariziene Notre Dame se desfasoara povestea de dragoste si sacrificiu a unei fiinte nedreptǎite de soarta, clopotarul cocosat Quasimodo. Acesta incearca sǎ-şi împartǎ iubirea şi recunostinţa faţǎ de tatǎl sǎu adoptiv, Claude Frollo şi pasiunea sa pentru o tânǎrǎ gitanǎ, dansatoare în piaţa din faţa Catedralei, frumoasa Esmeralda.
In 1982 – „Cocoşatul de la Notre Dame”( The Hunchback of Notre Dame) dupa V.Hugo. Cu: Anthony Hopkins ( Quasimodo), Lesley-Anne Down (Esmeralda), Derek Jacobi
(Dom Claude Frollo), Robert Powell (Phoebus) Regizor: Michael Tuchner. Thr Hunchbach of Notre Dame” spune povestea lui Quasimodo, clopotarul cocoşat al Catedralei Notre Dame din Paris. Bietul om se indragosteşte patimaş şi fǎrǎ speranţǎ de o frumoasa tigancǎ dansatoa, pe nume Esmeralda, care incanta trecatorii prin piata aşezǎmântului sfânt, cu dansul sau inspirit şi pasional. Pe lângǎ frumusetea iesita din comun, fata dovedeşte a avea un suflet de o mare bunǎtate dar şi un puternic simt al dreptǎţii şi independenţei. Frumuseţea şi graţia ei, ieşite din comun, cucereşte multe inimi. Printre admiratori, se afla Arhidiaconul Catedralei, tutorele lui Quasimodo-clopotarul şi un poet sǎrac al strǎzii. Dar inima îndrǎgostitǎ a Esmeraldei bate numai pentru Phoebus, un soldat foarte chipeş. Respingând avansurile amorezatilor cu funcţii înalte, fata stârneşte ura, invidia si razbunarea lor. Astfel, dansul ei este considerat indecent de autoritǎţi, Inchizitiei manipulata,o acuzǎ de asasinat ş vrǎjitorie. Atunci când Esmeralda este arestatǎ ca ereticǎ, Quasimodo este unicul prieten care face eforturi disperate de a o salva. O ascunde în incinta Catedralei şi bareazǎ orice acces sub arcadele gotice, sub pretextul sanctitǎţii catedralei, spaţiu în orice agresiune este interzisǎ de stravechi cutume religioase.Tema centralǎ a cǎrţii şi filmului, deopotrivǎ, se sprijinǎ pe contrastul dintre urâţenia fizicǎ şi cea sufletescǎ, spiritualǎ.
1996 -“COCOŞATUL DE LA NOTRE DAME” Povestea nefericitului cocoşat de pe lângǎ Catedrala Notre Dame a sedus si echipa de cineaşti de la celebra Compania Disney. In 1996, se difuza filmul de desene animate,inspirat din nuvela cu acelasi nume, a lui Victor Hugo ( buget 70 mil.dolari). Productia a fost nominalizatǎ la Globurile de aur si Oscar, fiind realizatǎ de generatia renasterii brand-ului Disney, ca toate filmele lucrate in anii ’90 la aceste studiouri. Regizorii şi unii actori au fost aceiasi care au produs şi filmul “Frumoasa şi Bestia”, poate tocmai de aceea mulţi vorbesc de o puternicǎ asemǎnare. Excelentǎ şi de neuitat a fost consideratǎ muzica compozitorilor Alan Menken şi Stephen Scwart. In 1997 – Nemuritoarea capodoperǎ a lui Hugo recidiveazǎ, revine pe ecran, bucurându-se de o mare audienţǎ. Afisele anunţau cu mare tam-tam proiecţia filmului americano-maghiar (regia Petre Medak) „Cocoşatul de la Notre Dame” ( the Hunchback).Rolurile principale erau interpretate de mari actori en vogue: Mandy Patikin, Salma Hayek si Richard Harris.

Ioana Bogdan

Filmul francez DIABOLICELE ( “LES DIABOLIQUES”)
acum pe DVD
Unul dintre cele mai bune thrillere făcute vreodată
E-MEDIA a editat pentru piaţa audio-vizuală, un nou film din suita de pelicule franţuzesti, de colecţie, sub licenţă TF1- DIABOLICELE ( “LES DIABOLIQUES”). Scenariul (H.G. Clouzot şi Jérôme Geronimi) bazat pe o incitantă şi surprinzătoare intrigă, are pe generic mari vedete internaţionale: Simone Signoret, Vera Clouzot, Paul Meurisse. DIABOLICELE reprezintă pentru cinematografia franceză o pagină remarcabilă: este cotat ca fiind unul din primele thrillere din istoria cinematografiei. Regizorul Henri-Georges Clouzot al cărui nume este asociat cu cel al lui Hitchcock, a construit un impecabil film de suspans. Un bărbat domină şi terorizează două femei foarte frumoase: una-i e nevastă şi cealaltă amantă. Una e timidă şi bolnăvicioasă, cealaltă e sexy şi sigură pe sine. Ura celor 2 femei le face să se unească împotriva celui care le tiranizează, pentru a scăpa de el, dar deznodămâtul este ceea ce se poate numi „al unei poveşti cu final neaşteptat”: o poveste de groază, crudă, plină de mister ce ne ţine cu sufletul la gură. Din arsenalul bine cunoscut, folosit în thrillere, regizorul Henri-Georges Clouzot nu foloseşte sângele, armele, crimele multiple, detaliile şocante, ororile care te fac să întorci privirea( aşa cum se obişnuieşte azi). Emoţia, tensiunea, suspansul devin copleşitoare de la o scenă la alta, numai prin felul în care sunt folosite mijloacele cinematografice, prin ceea ce se sugerează, din priviri, detalii, lumini şi umbre.
Recunoscându-i-se meritele, filmul DIABOLICELE, un thriller clasic, a fost distins cu numeroase premii:
• Premiul Special Edgar pentru cel mai bun film străin la Edgar Allan Poe Awards, SUA, 1956
• Cel mai bun film străin la NYFCC Award (New York Film Critics Circle Awards), SUA, 1955
• Cel mai bun regizor în cadrul Premiilor Louis Delluc, Franţa,1954
Povestea DIABOLICELOR, este atât de bine scrisă şi regizată încât a inspirat alţi doi regizori, care au ales-o pentru a realiza doua remak-uri cu acelaşi titlu, în SUA. Unul în anul 1974, şi altul în anul 1996, la care coscenarist este chiar Henri-Georges Clouzot, si care îi are în distribuţie pe: Sharon Stone, Isabelle Adjani, Chazz Palminteri.
Nu v-am povestit mai mult despre intriga filmului, pentru că el se termină cu o rugăminte şi un îndemn din partea realizatorilor, pe care o respect: „Nu fiţi diabolici! Nu le povestiţi prietenilor acest film! ”. Dar vă invit cu multă caldură: revedeti sau vedeţi acest film de excepţie.
Geta Chira

Pentru că E-MEDIA doreşte să vă ofere filme frantuzeşti de colecţie, sub licenţă TF1. Astfel vă prilejuieşte reîntâlnirea, dacă aţi văzut filmul, sau întalnirea, dacă nu l-aţi văzut, cu unul din cei mai mari actori de comedie ai tuturor timpurilor – Fernandel.
Cinematografia franceză este prezentă cu această comedie devenită antologică – OAIA CU 5 PICIOARE, în toate topurile dedicate filmelor de referinţă. Care e subiectul? Eduard, tatăl unei serii de cvintupleţi, care îl face celebru prin performanţă în oraşelul său natal, se hotărăşte să-şi adune toate cele 5 progenituri, având destine diferite şi fiind împrăstiaţi în toată lumea, la sărbătoarea urbei. Până aici parcă nimic spectaculos. Numai că regizorul Henri Verneuil a avut o idee genială bazându-se pe un scenariu plin de situaţii comice: să-l pună pe Fernandel să interpreteze 6 roluri distincte ( tatăl şi cei 5 copiii) – realizând un magistral recital actoricesc, alături de alte vedete ale ecranului: Louis de Funès, Françoise Arnoul. O comedie spumoasă, în regia lui Henri Verneuil, care a fost nominalizată la Premiul Oscar, secţiunea „Cel mai bun scenariu”(1954). Un amănunt picant: filmul la vremea respectivă a fost considerat unul îndrăzneţ ( nerecomandat copiilor), deoarece câteva imagini „ mai decoltate”ale unor cliente într-un salon de înfrumuseţare au stârnit oarece vâlvă. Şi azi, după ani de la realizarea lui, nota acordată peliculei OAIA CU 5 PICIOARE în diferite topuri de film este maximă, fiind marcată cu multe stele **********.
Dar cine este Fernandel?
Pe numele adevarat Fernand Joseph Désiré Contandin se năştea la Marsilia, în anul 1903, unul din cei mai mari şi populari actori de comedie ai lumii. Pseudonimul Fernandel i se trage de la mama iubitei lui. Aceasta ori de câte ori îl vedea îi spunea fiicei sale: „Voila le FERNAND D’ELLE” ( Iată-l pe Fernand al ei). Şi aşa i-a rămas numele. Tipul de personaj creat de el este unul bonom, simplu, poate chiar prostuţ. Deloc frumos, dar plin de farmec, Fernandel a fost botezat : „comedianul cu zâmbet cabalin”. Simpla lui apariţie pe ecran stârneşte hohotea de râs. Timp de 40 de ani a fost considerat cel mai bun actor de comedie al Franţei. A jucat în peste 150 de pelicule, în spectacole de music-hall şi operete, a fost distribuit în filme americane şi italiene, a fost regizor şi co-producător.
Iată numai câteva din numeroasele premii şi distincţii primite de Fernandel drept răsplată pentru talentul său inegalabil:
• 1949: Marele Premiu Mondial al Râsului
• 1953: Cavaler al “Legiunii de Onoare”
• 1960: Cavaler al Artelor şi Literelor
• 1964: Premiul “Georges Courteline” pentru umor
• 1970: Marele Premiu al Cinematografiei Franceze
Şi în încheiere vă invit să petreceţi alături de cei dragi momente pline de haz şi bună dispoziţie într-o companie artistică selectă, vizionând pe DVD super-comedia OAIA CU 5 PICIOARE

Geta Chira

Dupa Colecţia de filme cu ALAIN DELON, editatǎ anul trecut sub licenta Casei de filme Pathé (Paris), E-MEDIA revine pe piata noastrǎ audo-vizuala cu o nouǎ suita de 4 filme frantuzesti, sub licentǎ TF-1, realizate intre anii 1955 – 1976; filme cu palpitante aventuri romantice şi o comedie savuroasa de excepţie. Poveşti care se regǎsesc în amintirile mai multor generaţii deoarece pe genericele lor figureaza nume celebre ale unor mari vedete internationale ale timpului, chipuri care au înflacǎrat inimile inimile admiratoarelor şi ale iubitorilor de aventuri de capǎ şi spadǎ. Vi le prezentam pe fiecare în parte:
Laleaua Neagra, Diabolicele, Oaia cu 5 picioare, Cocosatul.

“Omul primeşte întotdeauna prea mult de la soartă ca să fie fericit şi destul ca să nu fie” – este fraza cu care Dumas caracterizeazǎ aventurile lui Julien de Saint Preux întruchipat de unul dintre cei mai seducatori barbati ai ecranului din toate timpurile: ALAIN DELON.
Ecranizarea celebrului roman de Alexandre Dumas ( coproducţie franco-italo-spaniol) a ridicat la cote uriaşe faima şi popularitatea tânǎrului actor, pe atunci, al cǎrui chip şi nume s-au aflat, decenii la rând, în visele tuturor a milioane de doamne şi domnişoare precum şi în admiraţia iubitorilor de aventuri romantice de capǎ şi spadǎ. Sǎ fi vǎzut, atunci, numai o datǎ filmul la cinema era o”impietate”. Deaceea, liceenii deceniului 6 umpleau sǎlile cinematografelor de la matinee pâna la ultimul spectacol. Aventuri cu panaş, mistere, farse inteligente, dueluri, sǎrutari furate din fuga calului, lovituri maiastre de spadă, încăierări, urmăriri, suspans si… dragoste frumoqsǎ, purǎ şi adevaratǎ pentru care nici un sacrificiu nu e mult. Totul lasate în seama actorilor,regizorului si operatorilor. Fǎrǎ efecte speciale…
Sinopsis: În iunie 1789, In plina efervescenţǎ politico-socialǎ, cu câteva zile înainte de căderea Bastiliei, nobilii sunt atacaţi de un cavaler misterios, care îşi “semneaza” faptele de vitejie lăsând în urma sa o Lalea neagră. Acest justiţiar mascat, este Julien de Saint Preux, gata să îşi dea viata pentru triumful ideilor sale de libertate. În timpul unei expediţii, Julien a cazut într-o capcană pusa la cale de inamicul sǎu , locotenentul de poliţie La Mouche (Musca). Incidentul îi lasǎ “ca amintire”, o tăietură adâncǎ pe faţă, semn care-l face recunoscut oricum si oriunde. Aşa cǎ Julien, ca si Zoro îşi pune o mascǎ masca pentru a se proteja de ochii rǎu-voitori ai poliţiei si nobilimii ….Şi ca lupta sa sǎ aibe întotdeauna sorţi de izbândǎ, iar misterul sǎ fie total, îsi creazǎ alibiuri perfecte, apelând la fratele său geamăn, Guillaume de Saint Preux care-l înlocuieşte la nevoie. Astfel este asiguratǎ continuitatea misterului Lalelei negre, floarea simbol care tulbura somnul duşmanilor sǎi.
Din distribuţie au mai fǎcut parte: frumoasa actriţǎ italianǎ Virna Lisi, Dawn Addams, Akim Tamiroff, Adolfo Marsillach, Georges Rigaud, Laura Valenzuela, Robert Manuel, şi alţii.

NOTA: Difuzat la TVR, în 2004, filmul Laleaua neagrǎ, a înregistrat o audienţǎ impresionantǎ: 10- rating şi 20- sharing. Alain Delon, actor carismatic, scenarist, producator, idol pentru generaţii şi generaţii de tineri, s-a nǎscut la 8 nov. 1935. Scorpion, brunet cu ochi albastri. Delon nu are studii de actor.
Viaţa lui Delon nu a început însǎ în cercurile suspuse ale Parisului. Dupǎ ce a participat activ, la vârsta de 17 ani, în rǎzboiul din Indochina se întoarce în 1956 în Franţa. Lucreazǎ într-o piaţǎ parizianǎ de zarzavaturi şi ia lectii de actorie. Are o adolescentǎ şi o tinereţe tumultoase. Avea 29 de ani cand a jucat în Laleaua neagrǎ. A interpretat eroi de neuitat în peste 87 de filme, deveninnd sex simbolul anilor ’60-’80. Iniţial s-a remarcat în filmele de capă şi spadǎ, în care a impresionat prin eleganţa deosebită a stilului în care duela. Ulterior, a înscris în palmares-ul sǎu filme mari ale cinematografiei europene: Ghepardul, Rocco şi fraţii sǎi, Samuraiul, Zorro, Clanul sicilienilor, Eclipsa, Piscina, Afacerea Pigot, Trei oameni periculoşi, Diavolul si cele 10 porunci, Întoarcerea lui Casanova, Noul val, A fost cândva hoţ, serialul de televiziune Frank Riva ( 10 ep.in 2003) şi multe altele. În 1979 intrǎ pe piaţa americanǎ. S-a remarcat în filme poliţiste, atât cu roluri pozitive cǎt si negative. Coleg de genereraţie cu Paul Bellmondo, cei doi au alcatuit un cuple celebru: star si anti-starul. Timp de 5 Delon decenii, a jucat sub bagheta celor mai mari regizori ai vremi: Yves d’Allegret, Selznick, Rene Clement, Visconti, Antonioni, Melville, Verneuil, Agnes Varda, Godard ş.a. A avut ca parteneri mari actori americani şi europeni: Birigitte Bardot, Claudia Cardinale, Jean Gabin, Monica Vitti, Simone Signoret, Mireille D’arc, Ch. Bronson, Romy Scneider, Lino Ventura, Amedeo Nazzari, Annie Girardot. Are un fiu, Antjhony Delon şi trǎieşte actualmente în Elveţia.
Pentru gloria artisticǎ adusǎ ţǎrii sale, Franţa recunoscatoare i-a acordat lui Alain Delon titlul onorific de Ofiţer al Legiunii de Onoare.